בשבילים עם גוסטבו
המסע שלי ב-Dealu Mare
שלושה ימים ביין הרומני – סיפור והמלצה חמה – נובמבר 2026
אני עושה יין שלושים שנה ביקב משפחתי קטן בכפר ורדים, וזו הפעם הראשונה שחזרתי מנסיעה בתחושה שמשהו בי התיישב במקום. טסתי ל-București להפתיע את בן הדוד שלי ביום ההולדת שלו, ומשם גלשתי לשלושה ימים באזור היין החשוב של רומניה. אני מספר את זה כי כל מי שאוהב יין צריך לדעת שהמסלול הזה קיים, שהוא קצר, ושהוא נגיש הרבה יותר ממה שנהוג לחשוב.
שני חוטים שנפגשים: קשר דם ותשוקה ליין
הנסיעה לא התחילה בכרם. היא התחילה בקשר דם. טסתי ל-București כדי להפתיע את בן הדוד שלי, Fabien Boianjiu, ביום ההולדת שלו, בלי לומר לו שאני מגיע. הרגע הזה מחזיק את כל הסיפור ואין בו שום דבר מקצועי: משפחה, הפתעה וערב ארוך ליד השולחן.
רק אחרי זה מגיעה התשוקה ליין. אני עושה יין בגליל שלושים שנה, ולכן אותו ביקור משפחתי התגלגל באופן טבעי אל הדבר השני שהכי מעסיק אותי. ביומיים, במרחק נסיעה קצר, פגשתי שלוש דרכים שונות לגמרי לעשות יין על אותה אדמה: אסטייט שמוכר חוויה שלמה, יקב משפחתי עם אחוזה בת מאה שנה, וסניף של בית יין בינלאומי עם משמעת תפעולית. מי שרוצה להבין איך נולד האופי של יין, אין לו דרך קצרה מזו.
הרקע שהייתי צריך לפני שיצאתי: אזור Dealu Mare
- 150 קילומטר רבוע של כרמים
- 8 מרכזי DOC
- 65-70 קילומטר לאורך הרכס
- 200-300 מטר גובה
Dealu Mare, "הגבעה הגדולה", הוא אזור היין של Muntenia, על מורדותיו הדרומיים של הרי הקרפטים, במחוזות Prahova ו-Buzău. מדרום ל-Ploiești ומצפון ל-Buzău נמתחת הרצועה הקומפקטית ביותר של כרמים ברומניה, ברוחב שלושה עד שנים עשר קילומטר. זה גם האזור שמזוהה יותר מכל עם היינות האדומים של המדינה.
האקלים. יבש וחם לפי הסטנדרטים של צפון אירופה: קיץ ארוך, כ-2,100 שעות שמש בשנה, 500 עד 600 מילימטר גשם, וחורף קר מספיק כדי שהגפן תנוח באמת. המדרונות פונים דרומה, דרום-מזרח ודרום-מערב, בשיפוע של 5 עד 15 אחוז. הגרגרים מקבלים אור וחום ביום, האוויר הקר מתנקז בלילה, והפרי מבשיל בלי לאבד חומציות.
הקרקע. גיר, חוואר, חימר ומעט חול. בחלקות הגבוהות שכבת הגיר דקה, וכשהקרקע דלה הגפן סובלת ומייצרת פחות, אבל מדויק יותר. מכאן מגיע האיזון של האזור: פרי בשל ונדיב, עם חומציות שמחזיקה את היין חי לאורך שנים.
תת-האזורים. ה-DOC מאגד שמונה מרכזי יין. המרכזיים הם Valea Călugărească, Urlați, Ceptura, Tohani, Vadu Săpat, Năeni, Breaza ו-Săhăteni. ככל שעולים גבוה יותר ועוברים על גיר, היינות הלבנים נעשים חדים ומינרליים יותר, והאדומים רכים ומדויקים יותר.
ההיסטוריה במשפט אחד. גפן יש כאן מימי הדאקים והרומאים, אבל הצורה שאנחנו מכירים נולדה במאה התשע עשרה, כשהאזור הפך לאסם היין של București. אחר כך הגיעה הפילוקסרה ואילצה שתילה מחדש על כנות אמריקאיות, ובתקופה הקומוניסטית אוחדו הכרמים ליחידות מדינה ול-Vinalcool. אחרי 1990 חזרו הבתים הפרטיים והבינלאומיים.
הזנים שמגדירים את המקום
- Fetească Neagră (אדום): דובדבן שחור, שזיף, סיגליות, טבק ועור; טאנין בינוני עד גבוה. הזן הסמלי של רומניה, מגיע כאן לבגרות מלאה ומתיישן היטב.
- Negru de Drăgășani (אדום): צבע עמוק, דובדבן שחור, תבלינים, טאנין יציב. זן נדיר, ומעטים מייצרים ממנו זן יחיד.
- Fetească Albă (לבן): פרחים, תפוח ירוק, אגס; אלכוהול נמוך, חומציות גבוהה. הלבן העתיק, טוב לפתיחת טעימה.
- Fetească Regală (לבן): תפוח ירוק, עשב, פרחי בר; גוף מלא יותר. לבן רציני, לא רק קליל.
- Tămâioasă Românească (לבן): מוסקט, ורד, דבש, ענב טרי. המוסקט המקומי, יבש או מתוק.
- Băbească Neagră (אדום): דובדבן חמצמץ, פירות אדומים, גוף קל. האדום של כל יום, בניגוד ל-Fetească Neagră.
היום הראשון – București, הפתעה ליום ההולדת
הסיפור לא התחיל בכרם. הוא התחיל בהחלטה שלי לטוס ל-București ולהפתיע את בן הדוד Fabien ביום ההולדת שלו, בלי להודיע. הערב נגמר ב-Casa Alba, עם מוזיקה חיה וסקסופון, ואי שם בין השולחן לכוס הראשונה נולד הרעיון להמשיך לאזור היין. שם גם נקבע הטון של כל הנסיעה: לא סיור מקצועי, אלא ביקור משפחתי שהפך ללימוד.
היום השני – LacertA, Fințești
המקום. הגעתי ליקב שיושב על גבעה שצופה לכרמים ולכפר Fințești, ליד Năeni. השם פירושו לטאה בלטינית, ומכאן הלטאה שעל התווית. זה אחד היקבים הראשונים ברומניה שהתמקדו מההתחלה ביין פרימיום, ובמובן הזה הוא אבן דרך בהתפתחות האזור.
האנשים והבית. מאחוריו עומדים Walter ו-Larisa Friedl. האחוזה נבנתה ב-1901 לפי תוכניותיו של האדריכל Ion Mincu, מהאדריכלים החשובים של רומניה, וכיום יש בה חדר טעימות, מרתף יין ישן וחנות. האחוזה מארחת ביקורים, ימי טעימה ואירועים.
היין. הבציר הראשון שיצא תחת המותג היה 2009, עם Cuvée IX. הזנים שעליהם בנויה העבודה הם Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah ו-Fetească Neagră, ומהם מכינים את הבלנד של ארבעת הזנים. לצידם: Chardonnay, Pinot Noir, Fetească Albă ורוזה Blanc de Noir מ-Pinot Noir.
הנקודה המקצועית: העץ. כאן העבודה היא על מקור העץ, לא רק על משך ההתיישנות. חמישה מקורות: אלון צרפתי, אמריקאי, הונגרי, רוסי ורומני, ולכל אחד אופי אחר. בשנים טובות הם מגדילים את חלקו של האלון הרומני, כי הפרי כבר נותן את מה שצריך, ומה שמבקשים הוא אלגנטיות ולא עוד וניל. זה בדיוק סוג ההבדל שמפריד בין יקב שקונה חביות ליקב שבונה בלנד, וזה בדיוק סוג ההבדל שאני מחפש כשאני טועם יין של אחר.
היום השני, אחר הצהריים והערב – Casa Timiș
מה הוא המקום. משם המשכתי ל-Casa Timiș, ב-Chițorani, מחוז Prahova, בלב Dealu Mare. זה לא רק יקב, אלא אסטייט אירוח בתוך הכרמים: אחוזה, ארבעה עשר בקתות שכל אחת קרויה על שם זן ענבים, אגמים קטנים בין השורות, שלוש מסעדות ובר, וספא בשם Embrace. זה המודל שהפך את Dealu Mare ליעד לסוף שבוע, ולא רק לאזור ייצור.
הערב שהפך לבלתי נשכח. ב-31 באוקטובר 2026 אירחה Casa Timiș את ההצגה העולמית הראשונה של תוכנית Candlelight החדשה שהוקדשה למוזיקה של Michael Jackson, לפני סיבוב ההופעות הבינלאומי שהחל בנובמבר, ובה בעת זה היה קונצרט ה-Candlelight הראשון ברומניה שהוקדש ל-Jackson. רביעיית מיתרים ניגנה עיבודים קלאסיים לשירים המוכרים, בין יותר מ-5,000 נרות.
הארוחה הייתה חלק מההפקה: השף Nico Lontras בנה תפריט שהתחיל מההעדפות הקולינריות המתועדות של Jackson – טעמים מקסיקניים, מאכלים אמריקאיים אהובים, מנות טונה שהוכנו עבורו על ידי השף האישי, וקינוח בהשראת פאי בטטה מתוקה, בגרסה של ליל האלווין. ישבתי שם עם כוס יין של הבית והבנתי שאני מסתכל על מכונה משומנת היטב.
מה למדתי על מכירת יין. זה לא רק ערב מוזיקה. זו בנייה של סיפור שאפשר לתמחר: אורחים בוגרים, יין של הבית, ארוחה בהשראת אמן, ולילה באחוזה אחרי ההופעה. ביקב רגיל ההכנסה מגיעה מבקבוק. באחוזה היא מגיעה מחדר, מארוחה, מספא, מכרטיס ומטעימה, והבקבוק הוא רק אחד מהמוצרים. מכאן גם האפשרות של מחירים גבוהים יותר, כי האורח כבר נמצא בתוך העולם שלך ולא משווה מחיר על המדף. את השיעור הזה אני לוקח הביתה.
היום השלישי – Viile Metamorfosis
הסיפור. ביום השלישי הגעתי ל-Viile Metamorfosis. המבנה הוקם ב-1949 כחלק ממתקני Vinalcool Prahova, ובתקופה הקומוניסטית יוצרו כאן כמויות גדולות של יין מהאזור. ב-1998 הוא עבר ל-Halewood, חברה בריטית שהשקיעה ביין הרומני, וב-2009 הוא נרכש על ידי הקבוצה האיטלקית Marchesi Antinori. בין 2010 ל-2013 עבר מודרניזציה רחבה, הקמפיין הראשון היה ב-2013, והחנוכה הרשמית בספטמבר 2014. מאז 2019 היקב חבר בעמותת Dealu Mare, שמקדמת תיירות יין.
- קילומטר רבוע אחד בבעלות
- 0.72 קילומטר רבוע נטועים
- 0.67 קילומטר רבוע בהפקה
- 4 סדרות יין
הכרמים מחולקים בין המרכזים Urlați ו-Breaza ובין אזורי Valea Urloii, Fințești ו-Năeni. בהרכב הזנים בולטים Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră ו-Negru de Drăgășani. כלומר לצד הזנים הבינלאומיים יש כאן הימור אמיתי על הזהות המקומית, וזה מה שעניין אותי ביותר.
שלושה אתרים, שלוש שפות טעם. Colțul Pietrei (Năeni, Buzău): קרקע גירית ואבנית, 243-274 מטר, חשיפה דרום-מזרחית ודרום-מערבית. היינות פחות כבדים ומדויקים יותר, והלבנים מינרליים במיוחד. Via Marchizului (Fințești, Năeni): האתר האורגני, חוואר, חימר ולס, 261-273 מטר, שיפוע מתון, עם גפנים ותיקות של זנים לבנים שהוסבו לחקלאות אורגנית. Valea Urloii (Prahova): חימר, לס וחול, בממוצע 276 מטר, מתאים לאדומים שמבשילים לאט ושומרים על החומציות שלהם.
ארבע סדרות: Viile Metamorfosis, Colțul Pietrei, Via Marchizului, כולל מחווה למרקיז Piero Antinori, ו-Cantus Primus.
מה נתנה לי ההשוואה
- בעלות: LacertA הוא יקב משפחתי עצמאי; Viile Metamorfosis שייך ל-Marchesi Antinori.
- נקודת התחלה: הבציר הראשון של LacertA היה 2009; ל-Metamorfosis יש מבנה מ-1949, את Antinori מ-2009 ואת הקמפיין הראשון ב-2013.
- קנה מידה: בוטיק עם אחוזה היסטורית לעומת קילומטר רבוע של כרמים ומתקן משודרג.
- שפת היין: בלנדים מדויקים ועץ מחמישה מקורות לעומת זני יחיד מאתרים שונים.
- מה לומדים: איך בונים מותג קטן ועקבי לעומת איך קבוצה גדולה שומרת על זהות מקומית.
ההמלצה שלי, בקצרה
מי שמתכנן שלושה ימים ברומניה ורוצה להבין יין ולא רק לשתות אותו, צריך לבחור ב-Dealu Mare: הכול במרחק שעת נסיעה מ-București, היקבים בסטנדרט בינלאומי, והשילוב של אסטייט כמו Casa Timiș עם יקב משפחתי כמו LacertA נותן תמונה שלמה של התעשייה. אני ממליץ על יום לכל מודל, ועל סיום האזור בארוחה ולא רק בטעימה.
אם תשאלו אותי מה הכי נשאר איתי, זה לא היין. זה הערב שבו נכנסתי למסעדה ב-București ו-Fabien לא האמין שאני שם. משם הכול התגלגל.
מקורות
- האתר הרשמי של Viile Metamorfosis: היסטוריה, טרואר וזנים, נתונים.
- האתר הרשמי של Casa Timiș: עמוד Candlelight Concert Halloween ועמוד הקונצרטים.
- LacertA Winery: מידע רשמי וחומרים שפורסמו על ביקורים.
- RomanianWines.net: עמוד תיירות היין של Dealu Mare.
- Romania Insider: השקעת Antinori ביקב.
My journey to Dealu Mare
Three days in Romanian wine – a story and a warm recommendation – November 2026
I have been making wine for thirty years at a small family winery in Kfar Vradim, and this is the first time I came back from a trip feeling that something in me had settled. I flew to Bucharest to surprise my cousin on his birthday, and from there I drifted into three days in Romania's most important wine region. I am telling this story because anyone who loves wine should know that this route exists, that it is short, and that it is far more accessible than people assume.
Two threads that meet: blood and a passion for wine
This trip did not start in a vineyard. It started with blood. I flew to Bucharest to surprise my cousin Fabien Boianjiu on his birthday, without telling him I was coming. That moment carries the whole story, and there is nothing professional about it: family, a surprise, and one long evening at a table.
Only then comes the passion for wine. I have been making wine in the Galilee for thirty years, so that family visit rolled naturally toward the second thing that occupies me most. Within two days, over a short drive, I met three completely different ways of making wine on the same land: an estate that sells a whole experience, a family winery with a hundred-year-old mansion, and a branch of an international wine house with operational discipline. Anyone who wants to understand how the character of a wine is born will find no shorter route.
The background I needed before going: the Dealu Mare region
- 150 square kilometres of vineyards
- 8 DOC centres
- 65-70 km along the ridge
- 200-300 metres of altitude
Dealu Mare, "the great hill", is the wine region of Muntenia, on the southern slopes of the Carpathians, in Prahova and Buzau counties. South of Ploiesti and north of Buzau runs the most compact strip of vineyards in Romania, three to twelve kilometres wide. It is also the region most identified with the country's red wines.
Climate. Dry and warm by northern European standards: a long summer, around 2,100 hours of sunshine a year, 500 to 600 millimetres of rain, and a winter cold enough to give the vine real rest. The slopes face south, south-east and south-west, at 5 to 15 percent gradient. The berry gets light and heat by day, cold air drains away at night, and the fruit ripens without losing acidity.
Soil. Limestone, marl, clay and a little sand. On the higher parcels the limestone layer is shallow, and when the soil is thin the vine suffers and produces less fruit, but more precise fruit. That is where the balance of this region comes from: ripe, generous fruit with acidity that keeps the wine alive for years.
Sub-regions. The DOC brings together eight wine centres. The main ones are Valea Calugareasca, Urlati, Ceptura, Tohani, Vadu Sapat, Naeni, Breaza and Sahateni. The higher you climb and the more limestone you cross, the sharper and more mineral the whites become, and the leaner and more precise the reds.
History in one sentence. Vines have been here since Dacia and Rome, but the shape we know was born in the nineteenth century, when the region became the wine granary of Bucharest. Then phylloxera arrived and forced replanting on American rootstock, and under communism the vineyards were consolidated into state units and Vinalcool. Since 1990 the private and international houses have returned.
The varieties that define the place
- Feteasca Neagra (red): black cherry, plum, violets, tobacco and leather; medium-high tannin. Romania's flagship variety, it ripens fully here and ages well.
- Negru de Dragasani (red): deep colour, black cherry, spice, firm tannin. A rare variety, and few producers bottle it as a single varietal.
- Feteasca Alba (white): flowers, green apple, pear; low alcohol, high acidity. The ancient white, a good opener for a tasting.
- Feteasca Regala (white): green apple, grass, wild flowers; fuller body. A serious white, not just an easy one.
- Tamaioasa Romaneasca (white): muscat, rose, honey, fresh grape. The local muscat, dry or sweet.
- Babeasca Neagra (red): sour cherry, red fruit, light body. The everyday red, a contrast to Feteasca Neagra.
Day one – Bucharest, a birthday surprise
The story did not start in a vineyard. It started with my decision to fly to Bucharest and surprise my cousin Fabien on his birthday, without warning. The evening ended at Casa Alba, with live singing and saxophone, and somewhere between the table and the first glass the idea of continuing to the wine region was born. That is also where the tone of the whole trip was set: not a professional tour, but a family visit that turned into learning.
Day two – LacertA, Fințesti
The place. I arrived at a winery set on a hill overlooking vineyards and the village of Fințesti, near Naeni. The name means lizard in Latin, hence the lizard on the label. It is one of the first wineries in Romania to focus on premium wine from the outset, and in that sense it is a landmark in the region's development.
The people and the house. Behind it stand Walter and Larisa Friedl. The mansion was built in 1901 to plans by the architect Ion Mincu, one of Romania's most important architects, and today it holds a tasting room, an old wine cellar and a shop. The estate hosts visits, tasting days and events.
The wine. The first vintage released under the brand was 2009, with Cuvee IX. The varieties the work is built on are Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah and Feteasca Neagra, and they make up the four-variety blend. Alongside them: Chardonnay, Pinot Noir, Feteasca Alba, and a Blanc de Noir rose from Pinot Noir.
The professional point: the oak. Here the work is about the origin of the wood, not only the ageing time. Five sources: French, American, Hungarian, Russian and Romanian oak, each with a different character. In great years they increase the share of Romanian oak, because the fruit already gives what is needed and what is required is elegance rather than more vanilla. That is the kind of difference that separates a winery which buys barrels from one which builds a blend, and it is exactly the kind of difference I look for when I taste someone else's wine.
Day two, afternoon and evening – Casa Timis
What the place is. From there I continued to Casa Timis, in Chitorani, Prahova county, in the heart of Dealu Mare. It is not only a winery but a hospitality estate inside the vineyards: a mansion, fourteen lodge bungalows each named after a grape variety, small lakes between the rows, three restaurants and a bar, and a spa called Embrace. This is the model that turned Dealu Mare into a weekend destination rather than only a production area.
The evening that became unforgettable. On 31 October 2026 Casa Timis hosted the world premiere of the new Candlelight programme dedicated to the music of Michael Jackson, ahead of the international tour that began in November, and at the same time it was the first Candlelight concert in Romania dedicated to Jackson. A string quartet played classical arrangements of the well-known songs, among more than 5,000 candles.
The dinner was part of the production: chef Nico Lontras built a menu around what is documented as Jackson's culinary preferences – Mexican flavours, American favourites, tuna dishes prepared for him by his personal chef, and a dessert inspired by sweet potato pie for Halloween night. I sat there with a glass of the house wine and understood I was looking at a well-oiled machine.
What I learned about selling wine. This is not just a music evening. It is the construction of a story you can price: adult guests, the house wine, a menu inspired by an artist, and a night at the estate after the show. In a normal winery the revenue comes from a bottle. In an estate it comes from a room, a meal, a spa, a ticket and a tasting, and the bottle is only one of the products. That is also what allows higher wine prices, because the guest is already inside the world and is not comparing shelf prices. I am taking that lesson home.
Day three – Viile Metamorfosis
The story. On the third day I reached Viile Metamorfosis. The building went up in 1949 as part of the Vinalcool Prahova facilities, and under communism large volumes of regional wine were made there. In 1998 it passed to Halewood, a British company investing in Romanian wine, and in 2009 it was acquired by the Italian group Marchesi Antinori. Between 2010 and 2013 it went through a major upgrade, the first campaign was 2013 and the official inauguration was in September 2014. Since 2019 the winery has been part of the Dealu Mare association promoting wine tourism.
- 1 square kilometre owned
- 0.72 square kilometres planted
- 0.67 square kilometres in production
- 4 wine ranges
The vineyards are spread across the growing centres of Urlati and Breaza and the areas of Valea Urloii, Fințesti and Naeni. In the variety mix, Merlot, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra and Negru de Dragasani stand out. So alongside the international varieties there is a genuine bet on local identity, and that is what interested me most.
Three sites, three languages of taste. Colțul Pietrei (Naeni, Buzau): very stony limestone soil, 243 to 274 metres, south-east and south-west exposure. The wines are less heavy and more precise, and the whites are especially mineral. Via Marchizului (Fințesti, Naeni): the organic site, marl, clay and loess, 261 to 273 metres, gentle slope, with old white varieties converted to organic farming. Valea Urloii (Prahova): clay, loess and sand, average 276 metres, suited to reds that ripen slowly and therefore keep their acidity.
Four ranges: Viile Metamorfosis, Colțul Pietrei, Via Marchizului, including a tribute to Marchese Piero Antinori, and Cantus Primus.
What the comparison gave me
- Ownership: LacertA is an independent family winery; Viile Metamorfosis belongs to Marchesi Antinori.
- Starting point: LacertA's first vintage was 2009; Metamorfosis has a 1949 building, Antinori from 2009 and a 2013 first campaign.
- Scale: a boutique with a historic mansion versus one square kilometre of vineyards and an upgraded facility.
- Wine language: precise blends and oak from five sources versus single varietals from different sites.
- What you learn: how to build a small consistent brand versus how a large group keeps local identity.
My recommendation, briefly
Anyone planning three days in Romania who wants to understand wine and not only drink it should choose Dealu Mare: everything is an hour's drive from Bucharest, the wineries are international standard, and combining an estate like Casa Timis with a family winery like LacertA gives a complete picture of the industry. I suggest giving each model a day, and ending in the region with a meal rather than only a tasting.
If you ask me what stayed with me most, it is not the wine. It is the evening I walked into a restaurant in Bucharest and Fabien could not believe I was there. Everything rolled out from that.
Sources
- Viile Metamorfosis official website: history, terroir and varieties, figures.
- Casa Timis official website: the Candlelight Concert Halloween page and the concerts page.
- LacertA Winery: official information and published visits and reviews.
- RomanianWines.net: Dealu Mare wine tourism page.
- Romania Insider: Antinori's investment in the winery.
Călătoria mea în Dealu Mare
Trei zile în vinul românesc – o poveste și o recomandare caldă – noiembrie 2026
Fac vin de treizeci de ani la o cramă mică de familie în Kfar Vradim, iar aceasta este prima dată când m-am întors dintr-o călătorie cu sentimentul că ceva din mine s-a așezat la loc. Am zburat la București ca să-mi surprind vărul de ziua lui, iar de acolo am alunecat în trei zile în cea mai importantă regiune viticolă a României. Povestesc asta pentru că oricine iubește vinul ar trebui să știe că traseul acesta există, este scurt și este mult mai accesibil decât se crede.
Două fire care se întâlnesc: legătura de sânge și pasiunea pentru vin
Călătoria nu a început în vie. A început cu o legătură de sânge. Am zburat la București ca să-mi surprind vărul, pe Fabien Boianjiu, de ziua lui, fără să-i spun că vin. Acel moment ține toată povestea și nu are nimic profesional în el: familie, o surpriză și o seară lungă la masă.
Abia după aceea vine pasiunea pentru vin. Fac vin în Galileea de treizeci de ani, așa că acea vizită de familie s-a dus firesc spre al doilea lucru care mă preocupă cel mai mult. În două zile, la distanță mică de condus, am întâlnit trei moduri complet diferite de a face vin pe același pământ: un domeniu care vinde o experiență întreagă, o cramă de familie cu un conac vechi de o sută de ani și o filială a unei case de vin internaționale, cu disciplină operațională. Cine vrea să înțeleagă cum se naște caracterul unui vin nu are un drum mai scurt.
Contextul de care aveam nevoie înainte de plecare: regiunea Dealu Mare
- 150 de kilometri pătrați de vii
- 8 centre DOC
- 65-70 km de-a lungul dealului
- 200-300 metri altitudine
Dealu Mare, „dealul cel mare”, este regiunea viticolă a Munteniei, pe versanții sudici ai Carpaților, în județele Prahova și Buzău. La sud de Ploiești și la nord de Buzău se întinde cea mai compactă fâșie de vii din România, lată între trei și doisprezece kilometri. Este și regiunea cea mai asociată cu vinurile roșii ale țării.
Clima. Uscată și caldă pentru standardele nord-europene: vară lungă, în jur de 2.100 de ore de soare pe an, 500-600 milimetri de precipitații și o iarnă suficient de rece încât vița să se odihnească cu adevărat. Versanții sunt orientați spre sud, sud-est și sud-vest, cu pante de 5-15 la sută. Boabele primesc lumină și căldură ziua, aerul rece se scurge noaptea, iar fructul se coace fără să piardă aciditate.
Solul. Calcar, marne, argilă și puțin nisip. Pe parcelele înalte stratul de calcar este subțire, iar când solul este sărac vița suferă și produce mai puțin, dar mai precis. De aici vine echilibrul regiunii: fruct copt și generos, cu aciditate care ține vinul viu ani la rând.
Subregiunile. DOC-ul reunește opt centre viticole. Principalele sunt Valea Călugărească, Urlați, Ceptura, Tohani, Vadu Săpat, Năeni, Breaza și Săhăteni. Cu cât urci mai sus și treci pe calcar, cu atât vinurile albe devin mai tăioase și mai minerale, iar cele roșii mai suple și mai precise.
Istoria într-o frază. Viță există aici din vremea dacilor și a romanilor, dar forma pe care o știm s-a născut în secolul al XIX-lea, când regiunea a devenit grânarul de vin al Bucureștiului. Apoi a venit filoxera și a impus replantarea pe portaltoi american, iar în perioada comunistă viile au fost comasate în unități de stat și în Vinalcool. După 1990 au revenit casele private și cele internaționale.
Soiurile care definesc locul
- Fetească Neagră (roșu): cireașă neagră, prune, violete, tutun și piele; tanin mediu-ridicat. Soiul emblematic al României, ajunge aici la maturitate deplină și se maturizează bine.
- Negru de Drăgășani (roșu): culoare profundă, cireașă neagră, condimente, tanin ferm. Soi rar, iar puțini producători îl îmbuteliază ca soi unic.
- Fetească Albă (alb): flori, măr verde, pară; alcool scăzut, aciditate ridicată. Albul străvechi, bun pentru deschiderea degustării.
- Fetească Regală (alb): măr verde, iarbă, flori de câmp; corp mai plin. Un alb serios, nu doar ușor.
- Tămâioasă Românească (alb): muscat, trandafir, miere, strugure proaspăt. Muscatul local, sec sau dulce.
- Băbească Neagră (roșu): cireașă acrișoară, fructe roșii, corp ușor. Roșul de zi cu zi, în contrast cu Feteasca Neagră.
Ziua întâi – București, o surpriză de ziua de naștere
Povestea nu a început în vie. A început cu decizia mea de a zbura la București și de a-mi surprinde vărul Fabien de ziua lui, fără să-l anunț. Seara s-a terminat la Casa Alba, cu muzică live și saxofon, iar undeva între masă și primul pahar s-a născut ideea de a continua spre regiunea viticolă. Acolo s-a stabilit și tonul întregii călătorii: nu un tur profesional, ci o vizită de familie care s-a transformat în învățare.
Ziua a doua – LacertA, Fințești
Locul. Am ajuns la o cramă așezată pe un deal care privește viile și satul Fințești, lângă Năeni. Numele înseamnă șopârlă în latină, de unde șopârla de pe etichetă. Este una dintre primele crame din România care s-au concentrat de la început pe vin premium, iar în acest sens este un reper în dezvoltarea regiunii.
Oamenii și casa. În spatele ei stau Walter și Larisa Friedl. Conacul a fost construit în 1901 după planurile arhitectului Ion Mincu, unul dintre cei mai importanți arhitecți ai României, iar astăzi adăpostește o sală de degustare, o pivniță veche și un magazin. Domeniul găzduiește vizite, zile de degustare și evenimente.
Vinul. Primul recoltat lansat sub brand a fost 2009, cu Cuvée IX. Soiurile pe care se construiește munca sunt Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah și Fetească Neagră, iar din ele se face cupajul de patru soiuri. Alături de ele: Chardonnay, Pinot Noir, Fetească Albă și un rosé Blanc de Noir din Pinot Noir.
Punctul profesional: lemnul. Aici munca este despre originea lemnului, nu doar despre durata maturării. Cinci surse: stejar francez, american, maghiar, rusesc și românesc, fiecare cu un caracter diferit. În anii buni cresc ponderea stejarului românesc, pentru că fructul dă deja ce trebuie, iar ce se cere este eleganță, nu încă vanilie. Acesta este genul de diferență care desparte o cramă ce cumpără butoaie de una care construiește un cupaj și este exact genul de diferență pe care o caut când degust vinul altcuiva.
Ziua a doua, după-amiază și seară – Casa Timiș
Ce este locul. De acolo am continuat la Casa Timiș, în Chițorani, județul Prahova, în inima Dealu Mare. Nu este doar o cramă, ci un domeniu de ospitalitate în mijlocul viilor: conac, paisprezece bungalouri fiecare numit după un soi de struguri, lacuri mici între rânduri, trei restaurante și un bar, plus un spa numit Embrace. Acesta este modelul care a transformat Dealu Mare într-o destinație de weekend, nu doar o zonă de producție.
Seara care a devenit de neuitat. Pe 31 octombrie 2026, Casa Timiș a găzduit premiera mondială a noului program Candlelight dedicat muzicii lui Michael Jackson, înaintea turneului internațional care a început în noiembrie, iar în același timp a fost primul concert Candlelight din România dedicat lui Jackson. Un cvartet de coarde a cântat aranjamente clasice ale pieselor cunoscute, printre peste 5.000 de lumânări.
Cina a făcut parte din producție: chef Nico Lontras a construit un meniu pornind de la preferințele culinare documentate ale lui Jackson – arome mexicane, preferințe americane, preparate cu ton gătite pentru el de bucătarul personal și un desert inspirat de plăcinta de cartofi dulci, în varianta pentru noaptea de Halloween. Am stat acolo cu un pahar de vin al casei și am înțeles că privesc o mașinărie bine unsă.
Ce am învățat despre vânzarea vinului. Nu este doar o seară de muzică. Este construcția unei povești care poate fi tarifată: oaspeți maturi, vinul casei, o cină inspirată de un artist și o noapte la domeniu după spectacol. Într-o cramă obișnuită venitul vine dintr-o sticlă. Într-un domeniu, din cameră, masă, spa, bilet și degustare, iar sticla este doar unul dintre produse. Tot de aici vine și posibilitatea unor prețuri mai mari, pentru că oaspetele este deja înăuntru lumii tale și nu compară prețul de pe raft. Lecția asta o iau acasă.
Ziua a treia – Viile Metamorfosis
Povestea. În a treia zi am ajuns la Viile Metamorfosis. Clădirea a fost ridicată în 1949 ca parte a facilităților Vinalcool Prahova, iar în perioada comunistă aici se produceau cantități mari de vin din regiune. În 1998 a trecut la Halewood, o companie britanică ce investea în vinul românesc, iar în 2009 a fost preluată de grupul italian Marchesi Antinori. Între 2010 și 2013 a trecut printr-o modernizare amplă, prima campanie a fost în 2013, iar inaugurarea oficială în septembrie 2014. Din 2019 crama face parte din asociația Dealu Mare, care promovează enoturismul.
- 1 kilometru pătrat deținut
- 0,72 kilometri pătrați plantați
- 0,67 kilometri pătrați în producție
- 4 game de vin
Viile sunt împărțite între centrele Urlați și Breaza și zonele Valea Urloii, Fințești și Năeni. În structura soiurilor se remarcă Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră și Negru de Drăgășani. Așadar, alături de soiurile internaționale există un pariu real pe identitatea locală, iar asta m-a interesat cel mai mult.
Trei situri, trei limbaje de gust. Colțul Pietrei (Năeni, Buzău): sol calcaros și pietros, 243-274 metri, expunere sud-est și sud-vest. Vinurile sunt mai puțin grele și mai precise, iar albele sunt deosebit de minerale. Via Marchizului (Fințești, Năeni): situl organic, marne, argilă și loess, 261-273 metri, pantă lină, cu vii bătrâne de soiuri albe convertite la agricultura ecologică. Valea Urloii (Prahova): argilă, loess și nisip, în medie 276 metri, potrivit pentru roșii care se coc lent și își păstrează aciditatea.
Patru game: Viile Metamorfosis, Colțul Pietrei, Via Marchizului, inclusiv un omagiu adus marchizului Piero Antinori, și Cantus Primus.
Ce mi-a dat comparația
- Proprietate: LacertA este o cramă de familie independentă; Viile Metamorfosis aparține lui Marchesi Antinori.
- Punct de plecare: primul recoltat LacertA a fost 2009; Metamorfosis are o clădire din 1949, Antinori din 2009 și prima campanie în 2013.
- Scară: un boutique cu conac istoric față de un kilometru pătrat de vii și o facilitate modernizată.
- Limbajul vinului: cupaje precise și lemn din cinci surse față de soiuri unice din situri diferite.
- Ce înveți: cum se construiește un brand mic și consecvent față de cum un grup mare își păstrează identitatea locală.
Recomandarea mea, pe scurt
Cine plănuiește trei zile în România și vrea să înțeleagă vinul, nu doar să-l bea, ar trebui să aleagă Dealu Mare: totul este la o oră de condus de București, cramele sunt la standard internațional, iar combinarea unui domeniu ca Casa Timiș cu o cramă de familie ca LacertA oferă o imagine completă a industriei. Recomand o zi pentru fiecare model și încheierea în regiune cu o masă, nu doar cu o degustare.
Dacă mă întrebați ce a rămas cel mai mult cu mine, nu este vinul. Este seara în care am intrat într-un restaurant din București și Fabien nu-i venea să creadă că sunt acolo. De acolo s-a rostogolit totul.
Surse
- Site-ul oficial Viile Metamorfosis: istorie, terroir și soiuri, cifre.
- Site-ul oficial Casa Timiș: pagina Candlelight Concert Halloween și pagina concertelor.
- LacertA Winery: informații oficiale și materiale publicate despre vizite.
- RomanianWines.net: pagina de enoturism Dealu Mare.
- Romania Insider: investiția Antinori în cramă.